Mă întrebam adesea, ce este fericirea și de ce toată lumea o urmărește?
Desigur, dacă puneți oamenilor această întrebare, veți primi o paletă largă de definiții despre ce este fericirea.
Dar fericirea este un termen generic.
Pentru unii oameni, înseamnă să fii sănătos. Pentru ca ceilalți să aibă familie, să trăiască în pace, să fie iubiți, să aibă un loc de muncă bun, casă, prieteni, stabilitate, siguranță, copii etc. În mod firesc, fiecare ființă umană aspiră să fie fericită și cred că toată lumea lucrează și acționează cu asta in minte.
Și în mintea multora, fericirea este o stare pe termen lung. Dar, de obicei, nu este, atâta timp cât avem tendința de a ne construi fericirea bazându-ne pe alți oameni și lucruri.
Când mă uit în jur, pot observa că, deși toată lumea caută și urmărește fericirea, foarte puțini sunt. Majoritatea oamenilor aterizează de obicei în situația opusă, în nefericire.
Acum, de-a lungul mileniilor, filozofii și religia au avut datoria să explice ce este fericirea și cum o poți obține.
Chiar dacă avem nevoie doar de noi înșine pentru a găsi fericirea, este esențial să integrăm relații apropiate sau îndepărtate, situații, sentimente și emoții în viața noastră pentru a deveni ființe complete. Și totuși, nu construim fericirea pe aceste lucruri evanescente.
Am petrecut mult timp reflectând și vizitând diverse colțuri și ascunzători întunecate din mine. În cele din urmă, am înțeles ce spunea Sadhguru (nu tocmai cuvintele lui):
Tu ești singurul care te poate face fericit pentru că fericirea este în tine. Ești cel mai bun prieten și partener al tău, cel care îți este mereu alături. Esti legat de tine insuti 100% din timpul tau, intreaga ta viata.
Dacă te simți singur, nefericit și nemulțumit de tine însuți, dar vrei ca alți oameni sau lucruri să-ți umple golul și să te facă fericit și mulțumit, cu greu vei fi dezamăgit. Nu vei fi niciodată fericit.
Fiind în acord cu mine însumi, simțind pacea interioară și plenitudinea pe care le pot împărtăși cu ceilalți fără să aștept ceva în schimb.
Acest sentiment este infinit, chiar și împărtășit și consumat rămâne infinit. Se reîncarcă singur. Este și o sursă inepuizabilă de inspirație.
Desigur, nu sunt permanent în această stare. Apropo, sunt încă om.
Cu toate acestea, am învățat cum să ating sursa ori de câte ori simt nevoia să mă reconectez.
Este ceea ce conduce omenirea.
Până nu ajungem la el, nu ne putem odihni. Dar dacă nu evoluăm suficient psihologic pentru asta, suntem al naibii/fericiți să evoluăm doar tehnologic, ceea ce, din păcate, nu va aduce prea mult la fericire.
Nu știu dacă metodele mele sunt universal valabile, dar le voi împărtăși cu plăcere. Te poți inspira pentru a-ți găsi propriul drum. Dă-mi doar un semn dacă vrei să vorbim despre asta.