Devenire
Acum vreo douăzeci și cinci de ani, am fost la cinema pentru premiera Matrix. Îmi plac foarte mult SF și filmele uluitoare.
Am ieșit din acest film îngrozit că o realitate atât de sumbră ar putea fi adevărată.
Să fim simpli sclavi ai vieții noastre? Să fim doar generatori de energie prin emoțiile și sentimentele noastre pentru unele mașini?
Da, am fost îngrozit! Am spus că ar fi fost naiba dacă ar fi existat o astfel de lume!
După un timp, când m-am scufundat mult mai adânc în secretele minții umane, mi-am dat seama că există cu adevărat.
Suntem în Matrix.
Desigur, filmul este o alegorie, dar destul de exactă a realității în care ne aflăm.
Alergăm în mod constant după următoarea senzație, realizare, achiziție, următoarea dragoste, următoarea, următoarea... niciodată ne mulțumiți cu ceea ce avem deja. Pentru că prietenii, vecinii, părinții și societatea ne împing să ne dorim mai mult, mai mare, mai bun, mai multă distracție și distragere a atenției, mai mult din toate.
Ghici ce, ajungând doar spre exterior, nu vei fi niciodată mulțumit sau fericit. Sufletul tău va muri de foame.
Vei fi ca măgarul care vrea să țină morcovul în fața nasului pentru a-l menține în mișcare.
Dar dezvoltarea mea a început puțin mai târziu cu... Dan Brown și Codul lui Da Vinci.
Da Da! Vă rog să vă relaxați. Nu trebuie să râzi.
Un thriller despre o conspirație ți-a schimbat viața?!!! Puteți întreba.
Ei bine, a fost doar declanșatorul care mi-a schimbat viața, sclipirea care mi-a stârnit curiozitatea, uitată pentru o vreme.
Pe măsură ce am citit cartea, am verificat fiecare informație nouă pe care am întâlnit-o. Nu-mi venea să cred că acum descoperisem informații și lucruri care existau de secole.
Am aflat despre posibilele indicii ascunse ale lui Da Vinci și despre faptul că Isus ar fi putut fi căsătorit. Scripturile nu sunt chiar atât de sfinte, fiind o colecție de scripturi alese de un grup de „sfinți părinți” pentru a păși turmele în funcție de interesele vremii.
Aproape 2000 de ani mai târziu, păstrăm acele scrieri drept adevărul suprem?!
Depinde. Literal, au puțin sens, dar metaforic...
Am citit Evangheliile apocrife și sulurile de la Marea Moartă și am descoperit un Iisus pământesc care încă rostește mari adevăruri.
Am trecut prin misterele egiptenilor și ale lui Mithra. Am descoperit medicina naturistă, alchimia și scrierile lui Paracelsus. Și nu am încetat niciodată să descifrez misterele cosmosului, relativității și mecanicii cuantice – un lucru cu adevărat uluitor.
Hipnoza și Psihologia au fost următorii pași pe calea mea. Am vrut să înțeleg de ce noi, oamenii, suntem așa cum suntem și ce ne face ceea ce suntem.
🌟
Apoi, a fost prima dată când mi-am dat seama că realitatea noastră este destul de ireală, că trecem prin viață convinși că cunoaștem această lume. Dar noi nu. Viața pe care o vedem este o creație, o reflectare a minții noastre.
Înțeleg că alegoria din Matrix reflectă lumea noastră într-un mod destul de realist. Ne petrecem viața consumând și dedicându-ne energia unor mii de mimi, crezând că facem lucruri pentru Sinele nostru. De fapt, ne hrănim doar o iluzie a noastră.
Acum sunt stabilit în coaching.
Știu, știu.
Autocarele apar acum ca niște ciuperci după ploaie.
Să zicem că nu sunt antrenor. Sunt doar un facilitator al devenirii cuiva.
De ce? Pentru că știu cum funcționează, nu?
Și sincer, cu asta, coaching sau facilitare, nu caut să câștig 10 K pe lună, nici măcar 5. Nu am nevoie de acei bani pentru a fi „bogat”, adică fericit. Nici nu vreau să schimb lumea. Vreau doar să răspândesc mesajul.
Este nevoie de atât de puțin ca să fim fericiți, adică să ne uităm înăuntru și să vedem cine suntem cu adevărat, fără măști, fără ipocrizie și fără să ne prefacem.
Fericirea este chiar aici, în inima mea și în inima ta.
Tot ce trebuie să faci este să te deschizi, să vezi, să simți și să realizezi.
Și vă mulțumesc, domnule Brown, pentru că mi-ați dat stimulentul de a urma calea descoperirii pe mine și a (ne)sensul vieții.
Vă mulțumesc, dragii mei, Cosmin și Patric, pentru că m-ați susținut în această căutare și pentru că sunteți împreună cu camera mea de sunet.
Îți mulțumesc, mamă, că mi-ai dat șansa de a trăi, de a fi curioasă și de a trăi aceste experiențe.
Acestea sunt cele mai prețioase cadouri pe care le-aș putea avea vreodată.
Sunt imens și profund recunoscător pentru viața mea.
Fotografie titlu: commons wikipedia
